Despărţirea în sine este grea,
Însă ştim, ne vom revedea.
Aşteptăm până la înviere,
Omul mântuit nu piere.

La Creator sufletul s-a dus,
Acum e pe veci lângă Isus.
Toate lacrimile lui dispar,
Căci este mântuit prin har.

Noi aşteptăm până la răpire
Să-L întâlnim pe Sfântul Mire.
Ne-a răscumpărat prin iubire,
Prin El am trăit în sfinţire.

Nu-i plângem pe cei plecaţi,
Fără regrete pentru cei salvaţi
Vom sta împreună o veşnicie
Cu Isus în sfânta Împărăţie.

Însă plângem pe nepăsători,
Pe cei ce nu-s moştenitori,
De cei pierduţi ne pare rău,
Cei ce au respins pe Dumnezeu.

Mare preţ are înaintea Domnului
Moartea iubiţilor Lui.
Fericiţi sunt morţii în Domnul;
Au vegheat şi-au învins răul.