Un nor de furtună se-apropie-n grabă,
Și-o noapte cu stele ce parcă s-au stins,
Dar teama cu răcnetul ei stau departe,
Căci lupt pân-la capăt, să nu fiu învins.

O ploaie o lacrimă naște în suflet,
Să lase dorește durere și greu,
Dar zâmbetul care un cer mi-l aduce,
Sub ploaie ma face să uit ce e greu.

Un munte se-ntinde cu umbre în față,
Ca eu să opresc sub văpaia de nori,
Dar gândul îmi zboară și-mi duce privirea,
Să văd răsăritul, să văd albe zori.

O mare ridică doar valuri prin vale,
Să-n-nece ființa ce-alearga mereu,
Dar țintă mi-e malul... acolo m-așteaptă,
Al meu Salvator... este El Dumnezeu.

Un vânt strigă teama ce suflete-apleacă,
Dar mi-este tărie doar harul ceresc,
Sub vânt... sub furtună... sub ploaia ce-i deasă,
Nu pot ca să tac... doar îi cânt căci iubesc.

Un greu când durerea o naște-n pustie,
M-ascund sub privirea de sus... sun păzit,
Sub arpa-ntinsă-mi găsesc adăpostul,
Vre-o teamă nu am, sunt de Domnul iubit.
Amin