Prin multe valuri și furtună,
Adeseori Tu m-ai trecut,
Dar printre ele-a Ta-ndurare,
Dar și putere-am cunoscut.

Ți-am întâlnit și mila Doamne,
Când mă treceai prin văi sub nori,
Ți-am cunoscut și răsăritul,
Când mă trezeai duios în zori.

M-ai dus sub arșița de soare,
Ca să cunosc pustiul ei,
Dar m-ai ținut mereu departe,
De gura celor ce sunt răi.

Mi-ai dat să beau din apa vieții,
Să nu mă-ndrept spre moartea grea,
Să strângi un rod plăcut doar Ție,
Ai vrut și-n vremea cea mai rea.

Prin multe lacrimi și suspine,
Și inima Tu mi-ai scăldat,
Să fiu atunci când vei revine,
Ce Tu-ai dorit... aur curat.

Mi-ai dat mereu de sus nădejde,
Dar și speranța că-ntr-o zi,
Cu cei ce-s sfinți voi sta la masă,
Speranța că te-oi întâlni.

M-ai dus sa văd și-ntunecimea,
Când la lumină mă scoteai,
Să înțeleg a Ta lucrare,
Să văd doar calea către Rai.

Ți-am întâlnit și strălucirea,
Când ridicai ființa mea,
Dintr-o țărână putrezită,
Când mă-nvia iubireaTa.

Prin multe m-ai trecut Isuse,
Când am ieșit biruitor,
Căci mâna Ta ce-a fost strapunsă,
Mi-a fost o aripa de zbor

Să te cunosc ai vrut pe Tine,
Te-am cunoscut... ce minunat,
Să lupt prin cele întâlnite,
O luptă grea... s-a meritat.
Amin