Ai nădejde-n vremuri grele, nu te da de greu bătut,
Cel ce-aduce doar putere, greul tău l-a cunoscut.

Fii ca muntele sub soare, neclintit în vreme grea,
Ce spre ceruri se înalță, orice-n față ar vedea.

Ai credința-n încercare, înapoi să nu privești,
Zorii dimineții tale, vin ca tu să te-ntărești.

Fii ca soarele și luna, așezat de Dumnezeu,
Nimenea vre-o dat nu poate, ca să smulgă ce-i al Său.

Dragostea ce-i ca o floare, îngrijește-o zi de zi,
Ura să n-o ofilească, infloreste-oriunde-ai fi.

Ca și crinul fii în noapte, pregătit de răsărit,
Ca mireas-a-ndrăgostită, de-ai ei Mire drag, iubit.

Ai încredere în Domnul, El te poate izbăvi,
Prin credință treci și marea, apele vei birui.

Nu te clătina sub ploaie, are ea menirea ei,
Credincios până la capăt, tu să fii cum sunt ai Săi.

Ca la marea întâlnire, înălțat de El să fii,
Până-n Țara de lumină, unde nu mai sunt pustii.

Unde vei găsi odihnă, unde luptă nu va fi,
Fii ca El în orice vreme, să te poată mântui.
Amin