Cu sufletul zdrobit și frânt
Autor: Gavril Florea
Album: Gânduri de la Dumnezeu vol 1
Categorie: Trezire si veghere
Cu sufletul zdrobit și frânt,
Bătut de ploaie, bătut de vânt,
Fără speranță pe pământ,
Căci am întristat pe Cel Sfânt.
Mă uit la munte, mă uit la mare,
Mă uit la soare când răsăre,
Să văd dacă liniștea apare,
Dar sunt la mare depărtare.
Privesc chiar și-n portofel,
Și văd că gol nu este El.
Dar pacea Ta tot nu vine,
Căci Isuse nu privesc la Tine.
Sunt cuprins de-o mare vină,
Căci sunt departe de lumină.
L-am întristat pe Dumnezeu,
Prin păcatul meu foarte greu.
N-am vegheat și-al meu păcat,
Pacea ce sfântă mi-a furat,
Păcatul boala foarte grea,
Ce-mi face chiar inima rea.
Păcatul meșterul cel grăbit,
Ce un zid mare a zidit,
Zidul mă desparte de Tine,
Și mă face de rușine.
Acum am lacrimi și durere,
Dar să sparg zidul n-am putere.
Sunt izolat Doamne de tot,
Și fără Tine nimic nu pot.
Sunt încolțit de vrașmaș,
Și m-am ascuns ca un laș,
La fel ca Adam în grădină,
Așa am fugit și eu de lumină.
Putere să strig nu găsesc,
Și inima mi-o împietresc,
Mă las înfrânt tot mai mult,
Și parcă nu mai vreau să lupt.
Să ies la mal parcă aș vrea,
Dar nu mă lasă inima rea,
Mă ține legat și-mpietrit,
Și parcă mă văd biruit.
Caut o scânteie să ardă,
Tot păcatul să se piardă,
Și-n viața de întuneric plină,
Să vină o rază de lumină.
Dar de rușine capul nu-l ridic,
Și parcă mai mult eu pic,
Te-aș chema căci mi-e dor,
De Tine scump Mântuitor.
Știu că aștepți să vin iar,
Să apelez la al Tău har.
Știu că vrei să mă opresc,
Și la Tine să privesc.
Dar am greșit așa rău,
Te-am întristat, Domnul meu,
Și n-am încredere în mine,
C-am să pot să fiu ca Tine.
Am clacat așa de des,
Și păcatul care mi L-ai șters,
Reapare-n viața mea,
Mă învinge firea rea.
M-am dezamăgit de mine,
Prin păcate rele, mi-e rușine,
Nu mai pot crede vreodată,
C-am să fiu cum vrei Tu, Tată.
Știu că dacă mă ridic,
După puțină vreme iar pic,
Și o să te-ntristez iar,
Prin păcatul meu amar.
Sunt fără voință-n mine,
Să privesc iarăși la Tine.
Sunt fără de apărare,
Am nevoie de iertare.
Am nevoie foarte mare,
Să îți văd iară mână tare,
Să-mi oferi iar salvare,
Să faci o ridicare.
Acum, că nu văd vreo ieșire,
Lucră prin marea Ta iubire.
Vreau pe Tine să mă bizuiesc,
Prin Tine vreau să mă-ntăresc.
Alungă frica ce mă oprește,
Și tot ce mă-ncetinește.
Scoate-mă, te rog din groapă,
Dă-mi să beau din a Ta apă.
Vreau pe brațe să fiu purtat,
Nu mă lăsa jos picat.
Nu mă lăsa singur vreo clipă,
Să nu pic iar în ispită.
Ține-mă departe de păcat,
Păstrează-mă Tu mereu curat.
Dă-mi încredere în Tine,
Să nu mă mai bizui pe mine.
Să mă las în mână Ta,
Ca să primesc victoria,
Să rămân în picioare,
Doar prin harul Tău mare.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/280075/cu-sufletul-zdrobit-si-frant