1. Credința nu este-o-ntâmplare,
ea-i harul preasfânt dăruit
/: la cei ce-l primesc cu-ascultare :/
de Sus de la Tatăl Slăvit!
La cei ce-l primesc cu-ascultare
de Sus de la Tatăl Slăvit!

2. Prin harul credinței, trăirea
se-nalță din tot ce-i pământ,
/: și clar să contemple zidirea :/
născută din Tatăl Preasfânt!
Și clar să contemple zidirea
născută din Tatăl Preasfânt!

3. Credința e una: cerească.
Cerești sunt acei ce-o primesc.
/: Credința-i ridică să crească, :/
să-nalțe pe Tatăl Ceresc!
Credința-i ridică să crească,
să-nalțe pe Tatăl Ceresc!

I: Cântările Harului volumul 15 nr. 239