Cum de-s așa proaspete?
Ce flori minunate...
Flori perfecte.
Florile, din fereastra mea,
Au același nume,
Da-s puține, micuțe... modeste.
Doamne, ce nepricepere...

Ard de dor să le miros
Parfumul intens și feeric!
Ale mele dau puțină mireasmă
Si-un iz fin de mucigai,
De parcă sunt ascunse luminii.
Am să învăț arta frumosului!
Puțin, să mă apropii...

„Sunt plastic, râde gazda,
Nu am tonus pentru altceva.
Merg, ca decor...
Înfrumusețează îndeajuns
Un loc vizitat de priviri."
Inima mi se tulbură...
Sunt prea sensibilă.