Păstorul cel Bun
Autor: Suflet Călător
Album: Lăcrămioare (2)
Categorie: Evanghelizare
El e Păstorul nostru, El e Păstorul Bun –
Păstorul care viața Și-a dat-o pentru oi...
Și lupii fără milă nicicum nu le răpun –
Se-ntorc fără de pradă în gură înapoi.
Înspăimântat, acela ce e plătit se duce –
El nu-i păstor... și lasă întreaga turmă-n urmă...
Și pleacă cu grăbire, pe el să nu-l apuce,
Nepăsător de viața ce lupu-n oi o curmă.
Dar Domnul ne cunoaște ca pe-al său fiu un tată
Și Îl cunoaștem bine și noi pe El de-asemeni...
Căci Vocea Lui de tunet, dar blândă și curată,
Cu nicio altă voce nu poți să o asemeni.
Cu Glasul fără seamăn, El ne-a chemat pe nume,
Strigându-ne prin râpe abrupte iubitor,
Purtându-ne pe brațe în noaptea grea din lume...
Și-n clipa asta suntem o turmă și-un Păstor... !
Noi de atunci nu mergem deloc după străinii
Ce vor s-ademenească vreo oaie sau vreun miel,
Căci stau la pândă lupii cei răpitori, hainii...
Și cine ne salvează, de n-o va face El... ?
De-aceea nu ne temem – ISUS HRISTOS e-n față,
Păstorul bun, ce viața Și-a dat-o pentru oi... !
Și-n Valea Umbrei Morții vom rămânea în viață –
Când mârâie vrăjmașul, El luptă pentru noi... !
Tot El ne este Ușă spre-a mântuirii Casă -
Prin Dânsul cine intră va întâlni pășune –
O iarbă ce dă viață, nu moarte, scumpă, grasă...
Și în pustiul lumii o oază, o minune... !
N-auzi și tu o Voce ce-așa duios te cheamă,
Oiță rătăcită prin văile cu stânci... ? -
E Dânsul, Salvatorul... ! De ce să-ți fie teamă... ?
Ascultă-I din Golgota suspinele adânci...
Din veacurile-apuse se-ndreaptă către tine,
Cu-atâta stăruință te-ndeamnă să-I răspunzi...
De ce te minți, oițo, c-așa cum ești ți-e bine... ?
De ce în Valea Morții mai tare te afunzi... ?
Ce freamătă pădurea în noaptea de tăciune...
Ce vânturi de-ndoială tăcerii te supun...
Acum tu taci, oițo... dar, de-I răspunzi, vei spune:
AL TĂU, AL MEU, AL NOSTRU,
EL E PĂSTORUL BUN... !
Amin.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/280225/pastorul-cel-bun