Dragoste, din Veşnicii!

Dragoste, din veşnicii,
Ce-ai creat în Univers
Minuni de neînţeles,
Sori, sisteme, Galaxii,
Grija ai de al lor mers!

Şi-oi purta-o neîncetat
Prin puterea-Ţi infinită
Scumpă şi nemărginită,
Căci în totul ce-ai creat
Lucrarea-i desăvârşită!

Nimic nu e schimbător
În lucrarea ce-ai gândit
Din planul sfânt creator,
Ci doar omul, trecător,
Singur el, nu e împlinit.

Pată neagră în Univers
Cu pământul blestemat
Pentru marele-i păcat,
L-ai recuperat din mers
Prin viaţa, ce Ţi-ai dat!

Toate acele lumi create
În cohorta lor superbă
Ce-au trăit atâta vervă,
Nu puteau a fi-mpăcate
Cu răscularea-i acerbă.

Şi de-aceea în Jertfirea
Sus pe cruce la Calvar,
Ai adus preasfântul har
Şi-ai venit cu izbăvirea
Dragoste, făr’de hotar!

Flavius Laurian Duverna
22 aprilie 2008