Domnul cel Atotputernic

Domnul cel Atotputernic
El, ce le-a creat pe toate,
Din preasfânta eternitate
Este-al cerului Vistiernic
Neîntrecut prin bunătate.

Când omul a fost greşit
Prin marea-i neascultare,
În îndelunga-I răbdare
Domnul iaraşi l-a primit
Şi-a dat Fiul, ca salvare.

Planul sfânt de mântuire,
Taina în veacuri ascunsă,
De nici-o minte pătrunsă,
Şi-a găsit marea-mplinire
La cruce fiind străpunsă,

Prin Hristos, Mântuitorul,
Şi-a Lui Jertfă nepătată,
Ce la Calvar, a fost dată
Omul, şi-a oprit piciorul
De pe calea blestemată.

Este drept ca răni să fie
Foarte mari în conştiinţă,
Căci luptându-se-n silinţă
Şi trecând... prin bătălie
N-a renunţat la credinţă.

Deşi-a fost prins şi supus
Spre tendinţa apostaziei
Spre-ai stinge zorii făcliei,
În mintea sa i-a fost pus
Chiar şi gândul veşniciei.

Flavius Laurian Duverna
22 aprilie 2008