Văzduhul râde cu azur fluid
Și ia zilei caldă ne-nfășoară,
Cu toată țesătura ei solară,
Când ochii mari ai verii se deschid.

Serbăm ai lumii muguri, o comoară,
Și clinchetul de-argint din glas timid,
Căci astăzi pentru ei, sub cer torid,
De rod, cireșii dau pe dinafară.

Iubindu-i, împletim urări de bine,
Dar Tu ții, Doamne bun, vistieria,
De-aceea îi aducem azi la Tine.

Fiindcă-ai spus, iubind... copilăria:
Lăsați să vină pruncii toți la Mine,
Că-i pentru cei ca ei Împărăția!

Siegen, 30 mai, 2024