Când din tine răutatea
O vei smulge și-arunca,
Pleacă și nelegiuirea
Că nu poate fără ea.
Ele numai împreună
Pot veni sau pot pleca.

Cel răutăcios se plânge
De-alții că-s răutăcioși.
Mincinosul totdeauna vede
Că sunt alții, el nu crede,
Doar că alți-s mincinoși,
El e printre credincioși.

Numai veselie-n toți
Vede omul cel mișel.
Răul lui îl vede-n alții,
Nici nu poate iubi frații
Cel ce nu se uită-n el.
E potrivnic și rebel.

Dragul meu, răutatea
Să n-o ai niciodată.
Totdeauna nimicirea,
Rătăcirea și pieirea
Sunt a răutății plată,
De nu e la timp stopată.

Inima-ngâmfată are
O răbdare-așa de mică,
Și-o simțire-așa de mare
Încât de-l atinge-un oarecare
Cu-o atingere mai mică
Toată liniștea i-o strică.

Răutatea cuiva-l face
Și pe el nefericit,
Și pe cel ce rău îi face,
De nu poate trăi-n pace.
Astfel duce-un trai neliniștit
Tot apăsat și necăjit.

Doamne, în bunătatea Ta
Umple-ne de fericire!
Cu bucurie-Ți vom cânta,
Veșnic Te vom lăuda
Pentru jertfa din iubire,
Pentru scumpa mântuire.
Amin.
(Sâmbătă, 9 mai 2020)