Putem cunoaște pomul după roadă
Nu anu-ntreg, ci-n vremea de cules...
Și-acel ce lasă rodul să se vadă
Doar el ca să rămână e ales.

La fel sunt mulți... cu muguri și cu floare,
Cu frunze verzi pe ramul mlădios...
Dar când îi bate vântul de-ncercare,
Atâtea pădurețe sunt pe jos...


Iară metalu-n flacăra aprinsă
Dacă e aur poate dovedi –
Când în cuptor cenușa va fi stinsă,
Un bulgăre de foc va străluci...

Spoiala se topește de îndată,
Cu strălucirea ce ne-a încântat...
Și flacăra durerii ne arată
Ce este într-un om cu-adevărat...


De-aceea, fii pe pace, nu te teme,
Când vezi că ești de foc împresurat...
Căci pentru orice lucru este-o vreme
Și-acum e vremea să fii încercat...

Dar sigur vine vremea răsplătirii –
Nu, nicidecum nu-i totul în zadar... ! –
Când vei primi cununa strălucirii,
C-ai fost cu greutate pe cântar... !

Amin.