INVINGATORUL


Robiile din vechime gem sub sarcină grea,
Robii ce vin de peste veacuri cu durerea.
Ce-n inima Lui Isus, iubirea întețea,
Gata să-i dea omului, din robie eliberarea.

Cu trupul firav, istovit de grea povară,
Sub norii negrii ce întunecă zarea,
Pe crucea de lemn, lumina se-nfioară,
Fiul semnează cu a Lui sânge iertarea.

Tăcute umbre poartă-n ele geamătul amar,
Pe umeri gârboviți de grea și crudă pradă,
Un fior adânc străpunge iubirea la Calvar.
Urlă viforul frânt, nici nu-i vine să creadă!

Pe crucea de lemn, atârnă Învingătorul,
Ura cât de mult s-a căznit să-L nimicească!
Dar tocmai pe cruce, Isus, era Biruitorul.
Revărsa iubirea, pe Tatăl să-L slăvească.

Iubirea refuză oferta Forței ispititoare,
Ce-i oferise întregul pământ la picioare.
Neprihănitul statornic rămase-n ascultare,
El, Isus Hristos, era Forța salvatoare.

Avea totul sub stăpânirea Lui și un țel,
Salvarea omenirii avea mare preț pentru El.
Ispititorul n-avea asupra Lui, nici o înrâurire,
Omul prin jertfa pe cruce, primea mântuire.

Isus, din vălul frământărilor ne smulge,
Iar ochii spre o nouă viață ni-i îndreaptă.
Ne ridică din abis, de unde n-am ajunge,
Pe stânca mântuirii, singuri, niciodată.

Dezleagă minții noastre taina salvării
Și sădește-n inimă, din raza de lumină,
Tăria ce se opune cu fermitate ispitirii,
În neprihănirea ce Salvatorul o animă.

Amin!