La cuvântului Tău amutește marea,
Calmul se întoarce gingaș și divin,
Se destramă-n țăndări toată disperarea,
Se așterne pace, susur blând și fin.

La cuvântul Tău, vuiet de furtună,
Valuri furibunde, nori întunecoși,
S-au ascuns de tot, este vreme bună,
Ridicăm spre cer ochii, bucuroși.

La cuvântul Tău totul prinde viață,
Soarele răsare, noaptea-a dispărut,
Se topește blând inima de gheață
Și învie omul care l-a crezut.

Ce înalte stări, câtă bucurie,
Ce înviorare e-n cuvântul Tău,
Simte orice om o speranță vie,
Simte vindecare și-i ferit de rău.

Ce simțiri, ce Har, câtă mângâiere,
Fericiri din cer, pace ca-ntre sfinți,
La cuvântul Tău, nu mai simt durere,
În ecou de rugi sfinte și fierbinți.

Mulțumire Lui, râul de iubire,
M-a scăpat de chin, m-a salvat din hău,
Te slăvesc, Isus, pentru mântuire
Și mă-ncred deplin în Cuvântul Tău.

02.06. 2024