Fraților, era Lumină
Strălucind pe fața nostră...
Inimă care suspină
După bolta cea albastră...

În durerea cea mai crudă
Era braț de mângâiere...
Fruntea noastră era udă
Și în rugi era Putere...

Pe ogorul mântuirii
Toți lucram, jertfeam, iubeam...
Și la ținta răsplătirii
Toți c-un singur ochi priveam...

Totul ne era minune
Și iubeam mai mult Cuvântul...
Când veneam la rugăciune,
Uneam Cerul cu Pământul...

Lăsam jertfa să ne strângă,
Curățați de-același Sânge...
Și pe-acela ce sta lângă
Îl vedeam nu om, ci înger... !

Nu simțeam nicio greșeală –
Când iubeam, nu era loc...
Eram aur, nu spoială,
Încercat din greu în foc...

Dumnezeu credeam că-i Tată –
Tatăl nostru-adevărat... ! –
Simțeam grija cum ne-o poartă-n
Lucrul cel mai ne-nsemnat...

Ascultam ce ne cuvântă
Și treceam la ascultare... –
Firea cum era înfrântă,
Niciun preț n-a fost prea mare...

Niciun vis mai drag în viață... –
Toți c-un unic Ideal,
Spre-a-mplinirii dimineață,
Străpungeam al lumii val...

Să-ncălcăm porunci divine
Ne era odată groază...
Și-ntâlnind pe orișicine,
Răspândeam cereasca rază...

Suportam orice ocară
Și-o primeam și bucuroși...
Ca pe-o piatră scumpă, rară,
Din splendoarea Lui Hristos...

Rugăciunea bucuriei
Regăseam în orice gând...
Și de dorul veșniciei
Ne trezeam ades plângând...

Numai ca să fim cu Domnul,
Ne-am fi dus până la moarte... !
Însă azi ne prinde somnul...
Și Hristos e dus departe... !

Lacrimi curg în Ghetsimani –
Este a durerii noapte...
Cine-i? - Cete de tâlhari!
Noi cădem răpuși de șoapte...

Adormiți de întristare,
Obosiți de-atât război...
Am ajuns această stare –
Vai de noi! E vai de noi... !

Domnul zis-a înc-un ceas
Să veghem în rugăciune...
Însă cine a rămas
Treaz în noaptea de tăciune... ?

Cine-aude-acum chemarea
Cu Hristos de-a sta și plânge... ?
Și în truda cui sudoarea
I s-ar preschimba în sânge... ?

Și ispita cine-nvinge,
Cine merge azi pe ape...
Când lumina-n jur se stinge
Și când Iuda e aproape... ?

Cine-i gata să se ducă
Pe-acest drum de umbre reci... ?
Cin’ pe Domnul Îl apucă
Drumul să nu-I dea în veci... ?

Cine tare recunoaște,
Cine nu se rușinează
Pe Hristosul că-L cunoaște
Și că-n inimă-i tronează... ?

Cine-ar suporta străinii
Care scuipă peste Miel... ?
Cine-ar îndura și spinii?
Cine-ar suferi cu El... ?

Cine rabdă bice, cuie,
Ironia cea amară...
Înapoi fără să spuie
Nicio vorbă de ocară... ?

Cine haina-și dăruiește
Ca prin sorți să se împartă... ?
Cine astăzi mai iubește?
Cine suferă și iartă... ?

Cine-și poartă a lui cruce
Fără murmur și cârtire... ?
Cin’ spre Golgota se duce?
Cine-i gata de jertfire... ?

Cine-i gata, scumpe frate? –
Poate tu și poate eu... –
Inima încă ne bate
Pentru-al nostru Dumnezeu... ?

Să ne-aducem azi aminte
Toți de unde am căzut... !
Să iubim ca mai ’nainte –
Să iubim ca la-nceput... !

Să strigăm pentru-ndurarea
Lui Hristos! Un strop de sânge
Să ne spele nepăsarea,
Fraților cu chip de înger... !

Amin.