Iartă și tu, privind la rana
Din mâna Lui Hristos, de cui...
Și în adâncul ei, iertarea
Cum alta-n lumea asta nu-i.

Ce răni adânci... – Genuni de pace
Ce duc mereu spre infinit...
Am încercat să văd sfârșitul
Și am rămas înmărmurit.

Blocat pe veci în timp și spațiu.
Îndrăgostit pe veci de El.
Dar când găsești așa iubire,
Nicicum nu poți să fii altfel...

Când Îi vezi palmele străpunse
Ce te învață a iubi,
Îți pare veșnicia clipă
Și clipa mări de veșnicii... !

Oricum, nici vremea și nici locul
Nu pot cuprinde-un necuprins –
E ca și cum ai prinde cerul
Pe-o filă de caiet întins...

Și de-ți dorești măcar o Rază
Din Jertfa care Se dădu,
Chiar dacă nu-i ușor, țărână,
Dumnezeiesc, iartă și tu...

Amin.