În această viață umblăm, alergăm, suntem mereu tot pe fugă. Alergăm să facem tot mai multe pentru acest pământ, pentru grijile care le avem zi de zi chiar și pentru poftele noastre proprii. Suntem mânați de vânt încoace și-n colo, totul este deșertăciune și goana după vânt. Nimic din ceea ce facem pe acest pământ nu-i veșnic. Singura noastră comoară este ceea ce adunăm pentru viața veșnică. Doar ceea ce facem pentru El rămâne, în rest toate se duc. Cumpărăm o mobilă nouă în casă, ne bucurăm de ea, dar cu timpul se învechește sau se strică, și dacă mai avem și copiii mici, ba scrie pe ea, ba o lovesc cu jucăriile și trebuie cumpărată una nouă. Dar ceea ce facem pentru viața veșnică rămâne, nimic nu trebuie schimbat fie el mic sau mare și bucuria care o avem în El la fel rămâne. Dar cu lucrurile de pe acest pământ nu este așa, bucuria noastră nu rămâne, din contră ne întristăm că trebuie să schimbăm anumite lucruri care s-au stricat și mai este și tristețea aia mare că am dat mulți bani și acum poate nu mai avem alții să înlocuim ce este stricat.
Căutați mai întâi Împărăția cerului și toate ni se dă pe deasupra. Nu căutați mai întâi bucuriile de pe acest pământ. Da, ne putem bucura și în ele dar nu mai mult decât în El.
Cu El, ne bucurăm în rugăciune, la părtășie cu frații în casa Domnului, în cântare, în Cuvântul Lui care este o lumină pe cărarea noastră. În El avem multe, multe bucurii ba mai multe decât putem noi să se imaginăm. În El avem totul. O! De L-ați cunoaște toți pe El, să gustați din El să vedeți cat este de bun.
Psalmul 119:103
Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele. Mai dulci decât mierea în gura mea.