1. Cât de măreţ e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
Mă-nalţ pe munţii de bazalt,
Și-mi zboară gândul printre stele,
Tot mai înalt.
Ce Împărat își duce ostirea
Spre un gigantic apogeu
Acel ce-a pus în goluri firea
Acel ce-a scris oricui menirea,
Mai mult decât nemărginirea,
E Tatăl meu!

2. Cât de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri,
Când glasul Domnului vorbea,
Iar Moise-nainta prin nouri,
Și tremura...
La tronu-I alb se strâng sfielnic,
Voivozi de foc din Empireu,
Și heruvimii vin cucernic,
Slăvind Eternul Vistiernic.
Şi-acest Stăpân Atotputernic,
E Tatăl meu!

3. Şi cât de bun e Dumnezeu!
Chiar dacă stelele bătrâne,
Tot au o vreme când se-aştern!
Dar cine în lsus rămâne,
E-un fiu etern!
Şi-n faţa Slavei sclipitoare,
În ceasul lumii cel mai greu,
Când cei ce-au dat pe sfinţi Ia fiare,
Vedea-vor Forţa Creatoare,
Eu voi şopti cu adorare:
/: E Tatăl meu! :/