Împărăția lui Dumnezeu a fost prevestită de sfinții proroci încă din Vechiul Testament. Prorocul Daniel o descrie astfel: „... în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o Împărăție ce nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății, iar ea va dăinui veșnic.” (Daniel 2/44)
Scopul venirii Mîntuitorului pe pământ a fost de a proclama Împărăția. Cu aceasta și-a început propovăduirea: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.” (Marcu 1/15) Tot cu învățătura despre Împărăția lui Dumnezeu și-a încheiat misiunea: „După patima Sa, li s-a înfățișat viu și vorbind cu ei lucruri privitoare la Împărăția lui Dumnezeu.” (Fapte 1/3) Deci: subiectul despre Împărăția lui Dumnezeu a fost, este și va trebui să rămână în centrul atenției. Despre ea discutăm și noi în studiul de față...
Dar să stabilim: ce înseamnă „împărăție”? Împărăția este teritoriul unde împărățește (domnește) un împărat.
În cazul nostru Împărăția este a lui Dumnezeu. Tot El este Împăratul. Este o Împărăție spirituală (imaterială) După modul cum este descrisă pe paginile Bibliei cred că orice muritor și-ar dori să ajungă în ea, însă condițiile impuse sunt severe. Nu putem vorbi despre această Împărăție, până nu vorbim mai întâi despre alte împărății: Împărăția întunericului și Împărăția Fiului dragostei. Împărăția întunericului este caracterizată de întuneric. O putere demonică le-a orbit ochii oamenilor să nu vadă adevărata strălucire și frumusețe a Împărăției lui Dumnezeu. Așa că oamenii sunt determinați să rămână în ea, dar nu din obligație, întrucât omului i s-a dat posibilitatea să aleagă: „Totuși întunericul nu va împărăți veșnic... Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină. Peste toți cei ce locuiau în valea umbrei morții răsare o mare lumină. (Isaia 9/1,2) În paralel și contrast cu împărăția întunericului se instaurează Împărăția luminii numită „Împărăția Fiului dragostei”. La baza acestei Împărății este dragostea. Oamenii se pot transfera în ea, doar dacă au dragoste de Împărăție și de Împărat. „El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei.” (Col. 1/13) Dar aceasta se face numai cu voința și acordul nostru.
Dar ce este această Împărăție și cum o putem defini?
Împărăția Fiului dragostei este „poarta cea strâmtă” prin care se poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. Este poarta Cerului. Nu este altă intrare... Este „atelierul” de prelucrare a omului, pregătindu-l pentru Împărăția lui Dumnezeu. Nimeni nu va putea ajunge în Împărăția lui Dumnezeu dacă n-a trecut mai întâi prin atelier... Este odaia de nuntă în care oaspeții așteaptă să fie invitați la nunta Mielului. Nu putem trece cu vederea că Împărăția Fiului a fost instaurată pe "teritoriul" altui domn."Știu unde locuiești. Acolo unde este scaunul de domnie a Satanei." (Apoc. 2/13) Această stare complică viața locuitorilor...
Accesul în Împărăție este pentru toți, dar mai cu seamă celor ce doresc o viață nouă, renunțând la felul de viață din trecut făcându-se părtași minunii dumnezeiești trecând din moarte la viață. „Noi eram morți în greșelile și păcatele noastre, dar Dumnezeu care este bogat în îndurare, ne-a înviat și ne-a pus să ședem în locurile cerești în Hristos Isus.” (Efes. 2/1-6) Da, „dumnezeiasca lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața... ” (2Petru 1/3)
Dacă am fost strămutați în Împărăția luminii ce se găsește în locurile cerești înseamnă că n-ar trebui să mai avem a face cu puterea întunericului. Dar lucrurile nu stau astfel... Lupta noastră cu duhurile rele ce sunt poziționate tot în locurile cerești începe din momentul în care ajungem în noua locație. „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și a sîngelui, că împotriva căpeteniilor, domniilor, a duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” (Efes. 6/12) Dar cum este posiibil ca duhurile răutății să fie localizate tot în locurile cerești? Unde sunt aceste locuri cerești? Isus a numit propria Împărăție „Împărăția cerurilor”. Deși este instaurată aici pe pământ, pe teritoriul altui "domn" ea nu este de natură pământească, ci este de natură cerească. „Pilat a chemat pe Isus și i-a zis: Ești tu împăratul iudeilor? Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăția mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat, dar împărăția Mea nu este de aici. Atunci un împărat tot ești - a zis Pilat. Da, a răspuns Isus. Eu sunt Împărat!” Un Împărat venit să instaureze o Împărăție de natură cerească aici pe pământ, premergătoare altei Împărății - Împărăția lui Dumnezeu - ce nu trebuie confundată sub nici o formă cu Împărăția Fiului. Isus i-a învățat pe ucenicii Săi se se roage pentru venirea Împărăției lui Dumnezeu, iar noi după ea ar trebui să tânjim. Refrenul unui cântec ce se cântă frecvent în bisericile noastre spune astfel :/Împărăția Ta o Doamne o aștept / Și cât doresc să ajung în ea/ Acolo să trăiesc/. Dar oare se dorește cu adevărat să vină Împărăția lui Dumnezeu? Pare că și creștinii sunt legați de pământul acesta, iar cântarea e posibil să fie una formală doar de pe buze...
Între aceste două Împărății există o diferență imposibil de trecut cu vederea: Împărăția Fiului este instaurată pe un pământ stricat. (Gen. 6/11) Împărăția Tatălui va fi pe un pământ și cer nou. (Apoc. 21/1) În Împărăția Fiului viața se desfășoară în trup pământesc. (1Cor. 15/49) În Împărăția lui Dumnezeu trupurile vor fi cerești (imateriale) deoarece carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu. (1Cor 15/50) În Împărăția Fiului trecem prin multe necazuri, iar viața se sfârșește prin moarte. În Împărăția lui Dumnezeu „El va șterge orice lacrimă din ochi. Moartea nu va mai fi. Nu va mai fi tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”.
Nu ne putem opri aici. În Împărăția Fiului au intrat pe ușă, fie au sărit prin altă parte, cei buni, dar și cei răi. Cei asemănați cu oile, dar și cei asemănați cu caprele. Cei asemănați cu grâul, dar și cei asemănați cu neghina. În Împărăția Tatălui nu va intra nimic întinat și spurcat. „Fiul omului va trimite îngerii Săi și va smulge din Împărăția Sa toate lucrurile ce sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea.” (Matei 13/14) E posibil să fii în Împărăția Fiului și să săvârșești fărădelegea? E posibil... Suntem avertizați din timp cu privire la o categorie de oameni ce pot fi întâlniți la tot pasul printre noi, dar nu se vor regăsi și în Împărăția Tatălui: „... nici curvarii, nici, închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici nici hoții, nici cei lacomi de avere, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.” (1Cor. 6/9,10)C
Important de știut: La timpul prezent noi NU SUNTEM în Împărăția lui Dumnezeu, însă putem spune că a ajuns până la noi întrucât „poarta” prin care se intră este aici pe pământ. (Matei 7/14) Poarta Împărăției lui Dumnezeu nu trebuie confundată cu Porțile locuinței morților (iadului) ce sunt poziționate tot aici pe pământ. Criteriul după care se asigură intrarea este nașterea din nou. „... dacă un om nu se naște din nou nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” (Ioan 3/3) Pentru un cer și un pământ nou, va fi nevoie doar de oameni noi.
Concluzie: Deocamdată suntem în Împărăția Fiului dragostei. Dar „... Va urma sfârșitul când Fiul va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, căci trebuie ca El să împărățească. Și când toate lucrurile îi vor fi supuse, atunci chiar Fiul se va supune, pentru ca Dumnezeu să fie totul pentru toți.” (1Cor. 15/24-28)
Da „... atunci cei izbăviți de Domnul se vor întoarce cu cântece de biruință. O bucurie veșnică le va încununa capul. Veselia și bucuria îi va apuca, iar durerea și gemetele vor fugi.”
"Portarul le deschide. Vor intra, vor ieși și vor găsi pășune." În Împărăția lui Dumnezeu.
Fiți binecuvântați!