Eli, Eli, Lama Sabactani?
Autor: Flavius Laurian Duverna
Album: Nihil Sine Deo
Categorie: Diverse
Eli, Eli, Lama Sabactani?
- '' Eli, Eli, Lama Sabactani?" Domnul pe cruce-a strigat,
În ceasul cel mai dureros, când la Golgota El S-a predat
Şi-a luat blestemu-asupra-I, cel mai grozav cu putinţă,
Pentru-al lumii întregi păcat, purtând enorma suferinţă.
Acesta-i strigătul de veacuri, pornind din cerurile sfinte,
E gândul care-n Lucifer, s-a dezvoltat cu mult 'nainte
De al putea traduce-n faptă-n lumea cea de pe pământ,
Cel ce-a-ntristat greu Universul şi planurile Celui Sfânt.
Atunci, sus la muntele Golgota, dupa marea-I suferinţă
Condamnat pe lemnul crucii, pentru-a trece, în nefiinţă,
S-a produs marea ruptură, atingând punctul "apogeu''
Când despărţirea a umbrit gloria, puterii lui Dumnezeu.
Dar Acela ce e Veşnic, Şi-a demonstrat astfel puterea
Dându-Si viaţa şi luând-o, prin Sine-arătându-Şi vrerea,
Fiindcă El, nu putea ca să renunţe la opera-I creatoare,
Şi-a întâmpinat păcatul, printr-un Plan sfânt de Salvare.
Conceput spre-a fi împlinit, şi-arătând dragostea-I mare
Prin Singurul Său Fiu iubit, pentru-o lume în neascultare
Ce s-a unit cu vrăjmaşul, Lucifer, primul dintre heruvimi,
În Jertfă a învins mormântul, captivi ducând spre-nălţimi.
Cei ce-au fost readuşi la viaţă, prin cutremurul cel mare
Când deschisu-sau morminte, şi-au-nviat sfinţi oarecare,
Ne confirmă scopul Jertfei, c-au fost sus luaţi ca trofeu
După crunta tragedie, prezenţi, la Tronul lui Dumnezeu.
Acolo-n sfânta mărire, Domnul, pregăteşte locuri sfinte
Pentru acei copii iubiţi, care aici, au stat în învăţăminte,
Care L-au urmat de-aproape, pas cu pas prin încercări
Care zilnic şi-au luat crucea şi-au dus-o prin strâmtorări.
O, Cel ce-a suferit prin moarte trista şi grea despărţire
De Dumnezeul cel veşnic, ştie, că prin marea Sa Jertfire,
Suflete au fost salvate, biruind moartea şi boldul morţii
Câştigând în triumf lupta, chiar în ciuda amară, a sorţii.
De-aceea, al Său suflet, bucuros, tresaltă de mulţumire
Pentru rodul muncii Sale, sfinţii, ce veşnic Îi dau mărire
Dumnezeului Prea Sfânt, Tatălui, Cel ce nu fără dureri
A-ntors faţa dela Fiul, părăsit, strigându-L din răsputeri:
- '' Eli, Eli, Lama Sabactani?" Căci numai aşa procedând
Al Său Fiu putea sa moară, lumii, viaţa veşnic-aducând,
Numai astfel, s-a putut realiza, Planul sfânt de Mântuire
Ce-o restaura din nou, veşnicia, -n sublima-i desăvârşire.
Flavius Laurian Duverna
28 ianuarie 2008
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/28135/eli-eli-lama-sabactani