Senin e ceru-n zori de ziuă,
Când mă trezește harul Tău,
Când mă dezmiard-a Ta iubire,
Când simt ca sunt al Tău și eu.

Aprinzi un foc ce poate arde,
Pe larg de mare tulburat,
Văzut de cerul ce m-asteaptă,
Să fiu cu Tine-i minunat.

Frumos mi-e drumul plin de lacrimi,
Îngreunând privirea mea,
Dar simt cum îmi ridici privirea,
Sub ochii mei e mâna Ta.

Să uit de tot ce e durere,
De mână Doamne când mă ții,
Când glasul Tău de sus mă strigă,
Trăiesc doar dragostea dintâi.

Privirea mea ce-i către Tine,
Mă întărește zi de zi,
În lupta cu puteri păgâne,
Cu Tine pot doar birui.

Ispitele stau doar pe margini,
Căci viața mea e-n mâna Ta,
Văd locul larg în juru-mi Doamne,
Căci Tu m-ai scos din starea grea.

Frumoasă-i noaptea cea cu stele,
Și soarele din miez de zi,
Când ești cu mine printre ele,
Nimic mai viu nu poate fi.

În mine dragostea-i fierbinte,
Miros de cer e-n jurul meu,
Căci port în gând doar o dorință,
De-a fi în veci cu Dumnezeu.
Amin