Fă-mi din ran-o bucurie,
Să fiu cel mai fericit,
Doar Tu poți fi vindecare,
Tu ești Cel nemărginit.

Dragostea-ți e-o alinare,
Vreau să stau la umbra ei,
Ca să pot iubi mai tare,
Chiar și pe dușmanii mei.

Fă-mi din plânset o cântare,
Niciodată n-aș tăcea,
Căci în plâns îmi este calea,
Dar nu voi opri pe ea.

Știu că așteptat la capăt,
Sunt de Tine Dumnezeu,
Pân-atunci îți cânt întruna,
Și când drumu-mi este greu.

Fă-mi Isus din întristare,
Bucurie ca să fiu,
Plin mereu de bucurie,
Și prin timpul cenușiu.

Să nu poată să-mi doboare,
Sufletul cu al său greu,
Doamne nu vreau întristarea,
Să ocupe locul Tău.

Fă-mă să zâmbesc pe cale,
Când e greu... când e ușor,
Ca să nu mă clatin Doamne,
Nu aș vrea nici să cobor.

Vreau sa urc... să urc mai iute,
Către Patria de vis,
Înspre care mi-am luat zborul,
Ca să se-plineasc-un vis.

Visul de a fi-mpreună,
În acele veșnicii,
Ce sunt pline de iubire,
Nesfârșite bucurii.

Fă-mă să-mplinesc în viață,
Voia Ta... și aș mai vrea,
Să am chipul Tău de înger,
Ca s-ajung în slava Ta.
Amin