De-ți sunt azi aripile-nfrânte,
Creștine nu descuraja
Căci vindecarea cea divină,
Ea bate chiar la ușa ta.

Balsam divin prin har se scurge,
Cu alinarea cea de sus,
Deschide ușa mai îndată,
În fața ei stă chiar Isus.

Fiorii vii... cei de iubire,
Ce poate cerul a-i avea,
Vor sa patrund-a ta ființă,
Deschide-acum... nu-l refuza.

Să-ți ei avânt spre ziua care,
E ziua-n care va veni,
Primește astăzi vindecarea,
Să poți zbura spre zori de zi.

De-ți este inima ranită,
Cuvântul te va-nviora,
Deschide-i... El la ușă bate,
Să poți să-naintezi ar vrea.

Cuvântul este-acea putere,
Ce mută munții... e Isus,
Desparte mări... oprește timpul,
Atunci când strigă El de sus.

Lăsat a fost prin suferință,
Prin el tu azi să te-ntărești,
Cuvântului deschide-ndată,
În inimă să îl primești.

Îți va aduce vindecare,
El rănile poate-alunga,
Căci toate Lui doar i se-nchină,
Cuvântul... e puterea Sa.

De-ți este inima-ntristată,
O fericire doar de sus,
Te strigă sa-i deschizi în grabă,
De ea nu sta în tine-ascuns.

Înveselește-te în harul,
Ce bate... bate ne-ncetat,
Nu zăbovi... deschide-ndată,
Ca să-l cunoști cu-adevarat.

La ușa ta... este o vreme,
Ce-și are și al ei sfârșit,
Să nu deschizi când preatârziul,
Va fi acel de neclintit.

În Tine vrea sa locuiască,
De astăzi Duhul Celui sfânt,
E poate ultima bătaie,
Nu va mai bate El... nicicând.
Amin