Darurile Duhului Sfânt
Autor: Arancutean Eliza
Album: Ploaia tarzie
Categorie: Cincizecime

Darurile Duhului Sfânt

Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.
1 Corinteni 12


O mare de nisip, dune miscătoare,
Când vine furtuna, nu mai e cărare,
Dar rămâne cerul, și al meu glas stingher:
- Trimite -ne Călăuză, Tată din cer!

În ziua Cincizecimii, un vuiet ceresc,
Snopii de lumină spre Pamânt se grăbesc,
Ploaia cerească bulgării îmblânzește,
Flori de multe soiuri în pamânt sădește.

Roze albe, și roșii, crini albi, și malin,
Dar toate strigă "Slavă Fiului divin!"
Un porumbel sfânt cărare croiește,
Și împarte daruri după cum voiește.

Porumbelul coboară și-mi zice "Pace!"
Intră în al meu suflet, un cuib își face,
Aș vrea să nu mai plece de aici nicicând,
Am nevoie de pace, și de Domnul sfânt!


Au trecut anii, noi prea iute am uitat,
De slavă, și fum, și de sângele vărsat,
Am lăsat slava să iasă încetișor,
Gol, pustiu e templul, Duh Sfânt, vino la noi!

E târziu ceasul, Duh Sfânt, vino iar la noi,
Îmbracă-ne cu iubire, căci suntem goi,
Să se umple templul cu fum, strălucire,
Să Îi cântăm pe veci Domnului "Mărire!"
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/281676/darurile-duhului-sfant