Atât mai am, Isuse... doar pe Tine –
Dacă Te pierd, nimic n-oi mai avea...
Căci visurile lumii mi-s străine –
Tu îmi ești Vis și Împlinirea mea... !

Mi-e foame într-o lume prea săracă –
Deplin, deplin nu-mi pot imagina...
Și sufletul cum, oare, să îmi tacă
De foame și de dor a Te gusta... ?

Mi-e sete într-o secetă adâncă –
O tot străbat și-ntruna mă usuc...
Tu mi-ești Izvor și Tu îmi ești și Stâncă –
Dacă Te pierd, la cine să mă duc... ?

Mi-e frig într-un ocean pe o banchiză –
O clipă de Te-ascunzi, am înghețat...
Îmi bate dinspre lume rece briză –
Scump Soare, vreau de Tine mângâiat... !

Mi-e gol într-un pustiu fără de margini –
E gol în jur și-n mine este gol...
O, umple-mi Tu a sufletului pagini
Cu-a Ta poveste tainică de dor... !

Atât mai am, Isuse... doar pe Tine –
Dacă Te pierd, nimic n-oi mai avea.
Te du, Isus... dar ia-mă și pe mine –
Eu ce mă fac fără Comoara mea... ?

Amin.