Azi toate îmi sunt pline de-o caldă bucurie,
Iar mâine totu-i rece – Și lacrimile-s reci...
Și cine să-nțeleagă? Și cine mă mai știe?
Doar Dumnezeu e-același și ieri și azi și-n veci!

Azi ființa mea spre ceruri de dor purtată zboară,
Iar mâine cum se poate... ? Căci sufletul mi-e greu...
Când n-am putere-n mine să stau nici în picioare,
În palma Lui spre ceruri mă poartă Dumnezeu!

Azi dragostea mă umple... și-mpart oricui iertare,
Iar mâine nici pe frate nu-i lesne a-l ierta...
Trăiesc în trupul ăsta de carne și mă doare,
Dar Dumnezeu rămâne și-atunci Iubirea mea!

Azi inima îmi cântă, de mulțumire saltă,
Iar mâine-i este glasul îndurerat și frânt...
Când nu găsesc putere să Îi înalț o șoaptă,
El, Dumnezeu, în tunet coboară un cuvânt!

Azi lupt cu îndrăzneală... și-nfrâng oștiri de frunte,
Iar mâine frontu-i aprig și-al meu genunchi e ros...
Când sunt slăbit și iadul se-adună să mă-nfrunte,
Tot Dumnezeu învinge cu braț victorios!

Azi cred cu ființa toată... și munții-n jur se mută
Când poruncesc... că-i mare Puterea Lui Hristos!
Iar mâine n-am credință să strige – este mută...
Dar Dumnezeu și-atuncea rămâne credincios!

Azi simt că vine Domnul – Se-ntoarce pentru mine!
Iar mâine printre umbre nimica nu mai simt...
Dar Domnul vieții mele pe norii slavei vine,
Căci Dumnezeu e-Același în orice anotimp!

Amin.