Fii slăvită Mână Sfântă care-ai sângerat plătind
al răscumpărării noastre preț amar și fericit
către dulcea-Ți mântuire, m-ai făcut mereu să-ntind
dragostea cu cele două ramuri ce i-ai altoit.

Fii slăvită, Mână Bună ce-ai înlăturat mereu
toți vrăjmașii și toți munții dintre-a mele depărtări
și mi-ai netezit suișul cel mai drept spre Dumnezeu,
fiece popas făcându-mi tot mai cu divine stări.

Fii slăvită Mână Dulce ce m-ai binecuvântat
într-o clipă neuitată și-ntr-o stare ca de vis,
într-un har atât de darnic care m-a înveșmântat
cum m-ar fi primit aievea cerul radiind deschis.

Fii slăvită Mână Scumpă ce, la cap de cale grea,
faci să simt că semnu-Ți dulce este ca sosit acum,
văd afară ziua albă și ieșit în poarta mea
mă tot uit cu ochii umezi să Te văd venind pe drum.

Vino pașnic, Mână Dulce, într-un fel ca cel din vis
și-Ți ia-n clipa Învierii ramurile de altoi,
numai drumul printre raze lasă-l încă tot deschis
pentru cei ce vin în urmă, mai întârziați ca noi!