Ce taine-mi sunt atâtea Doamne,
și cât să le pătrund aș vrea;
mai câte cruci erau pe lume,
de ce-ai voit-o chiar pe-a mea?

Când ai intrat în Sărbătoare
și toți doreau atât să-Ți dea,
mai câte flori veneau spre Tine,
de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?

Când soarele ardea-n pustie
și-atât de sete Îți era...
mai câte căni erau cu apă,
de ce-ai cerut-o chiar pe-a mea?

Când și pe ulițele noastre
odată drumul Tău trecea,
mai câte porți erau în cale
de ce-ai deschis-o chiar pe-a mea?

Când cu săgețile iubirii
Cuvântul Tău aprins trăgea,
mai câte inimi erau strânse...
de ce-ai străpuns-o chiar pe-a mea?

Când Ți-ai dorit pe-altarul Jertfei
o ardere atât de grea,
mai câte vieți erau Isuse,
de ce-ai ales-o chiar pe-a mea?