O, după-a Ta iubire
ce mult am tot căutat,
mi-am dus toiagul verde
și l-am adus uscat,
m-am dus cu părul tânăr
și m-am întors albit,
mergeam cu bucurie
și mă-ntorceam zdrobit...

Căutam, - dar tot cuprinsul
mi se părea pustiu...
strigam, - dar tot întinsul
îmi răspundea: - Nu știu!
Nădăjduiam spre toate,
plângeam spre nicăieri,
până-n clipita marii
și sfintei Învieri!

De-atunci, mă duc cu lacrimi
și mă întorc cu stele,
duc florile uscate
și-ntorc cu roua-n ele,
merg plin de-ngrijorare
și vin cu bucurie!
S-a prefăcut grădină
întreaga mea pustie...

Isus - a mea Iubire
căutată și găsită,
fii binecuvântată,
cântată și slăvită,
rămâi în veci cu mine
să nu-mi pleci niciodată,
Supremă Sărbătoare
etern îmbrățișată.