Vino, Doamne, lacrima să-mi ștergi...
Vino, Doamne, să mă înțelegi...
Vino, Doamne, spinul să mi-l scoți
Și pe-a Tale brațe să mă porți...

Vino, Doamne... Pune-Ți mâna Scut –
Fără Tine totul a durut...
Vino, Doamne, să mă strângi la piept... -
Dor îmi e de Tine... Te aștept... !


Te așteaptă al meu suflet frânt
Ca o vară boarea cea de vânt,
Ca o iarnă mugurul pe ram,
Ca o rană stropul de balsam...

Ca un vis să fie împlinit,
Ca un om să simtă că-i iubit,
Ca un dor să fie alinat
Sufletu-mi suspină ne-ncetat...


Vino, Doamne... Eu încă nu pot
Să mă duc să las în urmă tot...
Însă dacă aripi aș avea,
Pân’ la Tine-ndată aș zbura...

M-aș sui precum un porumbel
Peste-această lume cu-al ei cer...
Pentru veci odihnă aș găsi,
Căci la sânul Tău m-aș odihni...

Aș ajunge undeva departe,
Unde nu există inimi sparte...
Și nu m-ar zdrobi nicio furtună,
Căci am fi, Iubite, împreună...


Dar nu pot să plec... Te rog să vii... !
Că-s în floare a iubirii vii!
Mire sfânt, necontenit Te chem –
Mă auzi, Isus al meu, cum gem... ?
Depărtarea-mi pare un blestem... !

Nu-i ușor... fiindcă mi-ai dat har
Să cunosc Puterea Ta de jar
Și Dulceața Întâlnirii Tale...
Că de-atuncea toate mi-s amare...

Fiindcă simt și știu că este-un loc
Ce se scaldă-n al Luminii joc...
Ce se scaldă în Prezența Ta... -
Te implor, alină-mă cu ea... !


Vino, Doamne... Vino mai curând... –
Te dorește sufletu-mi plângând...
Și de-atâta plânset s-a usca...
Vino, Doamne... Nu întârzia... !
Vino, Doamne, Bucuria mea... !

Amin.