Lumina Ta desăvârşită
e tot ce mai dorim, Isus,
a ei cuprindere slăvită
să ne-nsoţească până Sus...
Puterea ei şi curăţia
să ne-nsenine-a vieţii căi
până-ai să-Ţi faci Împărăţia
stăpână-n veci pe munţi şi văi.

Lumina Ta, Isus,
ne-o dă fără apus,
în ea deplin să ne conduci
a noastre multe cruci.

O, ce lumini înşelătoare
îi poartă pe atâţia az’
pe mii de drumuri pierzătoare,
sfârşind în veşnicul necaz!
De noi Te-ndură şi ne ţine
lumini cereşti arzând mereu
şi-a noastre vieţi le fă mai pline
de roduri dulci lui Dumnezeu.

Iar când prin valea umbrei morţii
va fi şi noi să ne-adâncim,
Tu să ne treci prin Slava Porţii
Cerescului Ierusalim.
Şi-apoi, lucirea Ta deplină
să ne cuprindă-n veci în ea,
ca-Mpărăţia Ta divină
de-a pururi s-o putem vedea.