Nu mă lăsa, Isuse scump, să-mi plec privirea la pământ,
Să o cobor spre-a renunța când trec prin încercarea grea.

Nu mă lăsa, Isuse scump, să trec peste Cuvântul sfânt
Fără să simt atingerea ce poate viața să-mi redea.

Și nu lăsa, o, Domnul meu, să stea plecată geana mea
Fără să storci măcar din ea o lacrimă spre gloria Ta.

Atinge-te de ochii mei și fă să văd ce vrei cu ei
Îndreaptă-i chiar și când sunt grei și nu-i lăsa mânjiți de clei.

Și nu lăsa privirea mea să piardă din vederea sa
Iubirea și-ndurarea Ta ce le reverși din slava Ta!

Apleacă-te spre ochii mei, aruncă solzii de pe ei
Să poată veșnic a vedea ce nimeni n-ar putea afla.

Să pot vedea lucrarea Ta, să o-nțeleg în viața mea
Și când anii răscolesc să Te zăresc și să zâmbesc.

Nu vreau să fie tulburată nicicând, Isus, privirea mea,
Ci fie pururi îndreptată în ochii Tăi, la Golgota!