O inimă de om
Autor: Suflet Călător
Album: Lăcrămioare (4)
Categorie: Rugăciune
Când vulpile au vizuini
Și păsările cuiburi,
Te plimbi tăcut printre ruini,
Cenușă, colb și cioburi...
Isuse frânt și obosit,
Tu unde să-Ți pleci capul... ?
Când nimenea nu Te-a primit
Și s-a ales doar praful...
Eu am o inimă... atât -
Cămară cu suspine...
Și-i frig și-i noapte și-i urât...
Și vlagă n-am în mine...
Și cât aș vrea... însă nu pot
Să ți-o ofer curată...
În valul beznelor înot –
Lumina nu se-arată...
Isuse, vino... dacă vrei -
Îți dau inima-ntreagă...
Lumina e în ochii Tăi...
În Tine este vlagă...
Apucă Tu cu brațul Tău –
Făptura mea Te lasă...
Și dă afară tot ce-i rău...
Și-apoi rămâi... Acasă.
Eu am o inimă de om
Și Îți încape-n palmă...
Păstreaz-o, Doamne... Și-i fii Domn –
Făptura mea Te cheamă...
Și pleacă-Ți capul peste ea,
Cum l-ai pleca pe pernă...
De azi Ți-o dau să fie-a Ta,
Curată și eternă...
Îți dau o inimă de om,
Ca singură comoară...
Păstreaz-o veșnic... Ș-i fii Domn...
Și VIAȚĂ... Să nu moară... !
Amin.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/282114/o-inima-de-om