Erau cu toți la masă.
Se bucurau în tihnă.
Zdrobită de-a ei patimi,
Se aplecase... jos
Femeia păcătoasă.
Și nu-și găsi odihnă
Pân' n-a spălat cu lacrimi
Piciorul Lui Hristos.

S-a proșternut femeia
Cu suflet de durere,
Cu viață de ruină.
Ei... Îl crezură orb.
Și nu știau c-"aceea"
Spălase în tăcere
Piciorul din Lumină,
Piciorul plin de... colb.

Din părul ei făcuse
Acea umilă cârpă.
Și năpădi a plânge,
Ferită, dinapoi,
Cu lacrime nespuse.
Dar nu gândea o clipă –
Acel picior cu sânge
Spăla al ei noroi.

Un vas de alabastru
A spart, lăsând tot mirul
Să-i dăruie mireasma.
Pecete de sărut.
Dar Trupul Lui sihastru
Chiar el era Potirul
Ce i-a turnat măiastra
Neputrezire-n lut.

O inimă de cioburi,
Un vas zdrobit cu totul
Și-un frânt Potir de sânge –
Al Mielului mai blând...
Gâtlejul plin de noduri
Și-al lacrimii potopul –
Maria stă și plânge... –
Să stăm cu ea plângând... !

Păcatele ei multe
Nu sunt... căci sunt iertate.
Căci s-a pornit furtuna
Iubirii din altar.
S-a pogorât un munte
De dragoste pe... toate.
Și vina nu-i niciuna,
Căci a fugit de... har.


De-am coborî la... colbul
Și Lui de ne-am proșterne
Să frângem tot 'nainte-I
Și mult ca să iubim,
Ne-ar lua al vieții... ciobul
Și-acolo-n slăvi eterne
Ne-ar face pietre sfinte,
Cununa Lui să fim.

Amin.