-Opriţi, nu-i bateţi cuiele în palmă,
Căci palma Lui a mîngîiat un veac!
Priviţi această-nfăţişare calmă...
Dar vorbele în suliţi se prefac.

-Ce mîngîieri? Ce har? Ce bunătate?
În El nu regăsim nimic din noi;
O lume se destramă şi se zbate,
Trecutul se revarsă în şuvoi.

"Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte"
Dreptate vrem, nu vise în zadar,
Pragmaticii răcneau fără de minte
Înaintînd ei înşişi pe calvar.

-Nu-i pironiţi picioarele în cuie
Au străbătut pînă la noi parsceci
Dar inimile toate se încuie
Din ce în ce mai triste şi mai reci.

-De El e Dumnezeu, n-avem nevoie
De-un Dumnezeu neputincios, stingher.
Ei nu vedeau Corabia lui Noe
Cum îi aşteaptă tristă-ntr-un ungher

Au aşteptat un rege să îi suie
Pe tronul lumii, ca popor ales.
L-au înălţat şi pironit în cuie
L-au înălţat, dar ei n-au înţeles.

-Nu-i puneţi spini pe fruntea asudată!
Aţi vrut să fie rege, iată-L sus.
Dar El avea coroană adevărată
Sfinţenie iradiind nespus.

N-au înţeles şi L-au bătut în cuie;
Dar oare înţelegem noi acum?
Sau poate-mpărăţia ni se-ncuie,
Rătăcitori fiind, pe-al vietii drum?