Eşti dator să duci la toţi
care-ţi cer când ai şi poţi,
căci când poţi, dar tu nu dai,
greu păcat, de moarte, ai!

Eşti dator, când ştii, să spui
adevărul orişicui,
căci, de poţi şi ştii, dar taci,
greu păcat, de moarte, faci.

Eşti dator să plângi când cad
fiii tăi şi merg spre iad,
căci de pier – iar tu nu plângi,
greu păcat, de moarte, strângi.

Eşti dator mereu să taci
despre binele ce-l faci,
căci de faci şi-apoi tot spui,
grea osândă îţi adui.

Eşti dator oriunde şezi
să-ndrepţi orice rău ce-l vezi,
căci de-l vezi şi nu-l îndrepţi,
grea osândă să-ţi aştepţi.

Eşti dator mereu, mereu
să-L slăveşti pe Dumnezeu,
căci de poţi, dar nu-L slăveşti,
într-o grea osândă eşti.