De n-ai fi Tu, Isuse, nu aş putea vedea,
De n-ai fi Tu, Isuse, cum aş putea umbla?
De n-ai fi Tu, Isuse, culori nu aş zări,
De n-ai fi Tu, Isuse, în beznă aș trăi.

De n-ai fi Tu, Isuse, pustiu întins ar fi
Şi fără de speranţă o oază n-aş găsi.
De n-ai fi Tu, Isuse, la ce aș mai visa?
De n-ai fi Tu, Isuse, ce rost aş mai avea?

De n-ai fi Tu, Isuse, de cine-aş mai cânta?
De n-ai fi Tu, Isuse, la ce aş medita?
De n-ai fi Tu, Isuse, pe cine aş mai avea?
De n-ai fi Tu, Isuse, cine m-ar ridica?

De n-ai fi Tu, Isuse, ce-ar fi viaţa mea?
De n-ai fi Tu, Isuse, nimic n-ar merita.
De n-ai fi Tu, Isuse, dezastrul s-ar ivi,
De n-ai fi Tu, Isuse, pacea m-ar părăsi.

De n-ai fi Tu, Isuse, ce m-ar mai inspira?
De n-ai fi Tu, Isuse, la cine-aş alerga?
De n-ai fi Tu, Isuse, la cine-aş mai privi?
De n-ai fi Tu, Isuse, ce aş mai năzui?

De n-ai fi Tu, Isuse, cine m-ar corecta?
De n-ai fi Tu, Isuse, de unde-aş învăţa?
De n-ai fi Tu, Isuse, tristeţea m-ar răpune,
De n-ai fi Tu, Isuse, cine și ce mi-ar spune?

De n-ai fi Tu, Isuse, aş plânge zi de zi,
De n-ai fi Tu, Isuse, tot prăbuşită-aş fi.
De n-ai fi Tu, Isuse, cărarea unde-ar duce?
De n-ai fi Tu, Isuse, cine m-ar mai conduce?

De n-ai fi Tu, Isuse să ştiu că mă iubeşti
Aş fi doar o-ncercare spre zările cereşti.
Aș fi doar o unealtă fără de stăpân,
O, Domnul meu Cel Bun, ce-aș mai putea să-Ți spun?