1. Din timpul pentru rugăciune
să nu m-abat cu nici o clipă,
/: căci numai rugăciunea-mi pune
avânt spre cer - ea mă ridică! :/
Amin, amin.

2. Din timpul dat spre înnoire
și-mprospătare în credinţă,
/: și-o-nflăcărare în iubire
să fiu mereu cu stăruinţă! :/
Amin, amin.

3. Din timpul rânduit în luptă
și-n alergare spre-nainte,
/: trăirea să nu-mi fie ruptă,
ci s-o păstrez tot mai fierbinte! :/
Amin, amin.

4. Căci timpul care trece-i viaţă!
Lui Dumnezeu întreg să fie.
/: El mi-e lumină fără ceaţă,
pe El Îl-nalţ azi şi-n vecie! :/
Amin, amin.

I: Cântările Harului, volumul 16, cântarea 315
- meditație, nu e poezie, ci nevoie -