APRINDE LUMINA SA VAD BINE


Pe scara ce duce la cer, pe care urcă sufletul meu,
Coboară Domnul solemn, spre a mea întâmpinare.
Ştie că-n urcare vrăjmaşul, îmi pune piedici mereu,
Şi-mi aprinde lumina, să văd bine, treptele urcătoare.

Stăpânul meu, veşnic, Stăpânul hotărârilor eterne,
Din oceanul albastru, în străluciri fosforescente,
Cu har de bunătate, El îndurări peste mine, aşterne.
Şi pune-n mine însuşirile divine, ce-mi sunt absente.

Strânge şi azi, în spaţiul deschis la Golgota, pe cruce,
Mulţime de popor sub har, sub stindardul credinţei.
Peste valul vremilor ce se scurg, valul şi azi duce:
Tristeţi, dureri, poveri, ce deschid inima căinţei.

Suntem călători bătuţi de ale noastre gânduri multe,
Adesea firea ne poartă cu îndărădnicie gându-napoi.
Nu ne lăsa Isus, pradă gândurilor noastre oculte.
Suntem goi, slabi, credinţa e mică. Îndură-Te de noi!

Iartă necredinţei noastre, când valuri se ridică...
Şi arde ereziile, ce cu-ndrăzneală construiesc...
Păzeşte-ne de învăţăturile, ce credinţa ne-o strică,
Să vedem limpede, tot adevărul Tău dumnezeiesc.

Dă-ne înţelepciunea, să ştim păzi poruncile Tale,
Să ne-ngrijim, să păstrăm sufletul nostru, neprihănit.
Să nu ne acopere grijurile şi frământările din vale,
Să veghem în rugăciune şi să stăm sub harul primit.

Amin!