1. Lumina cu lumina se unesc,
căci sunt de-aceeași fire.
Acei ce-au Duhul Cel Dumnezeiesc,
/: sunt clocot în iubire! :/

R: Lumina cu lumina
sunt veșnic în unire!

2. Când omul vechi pe cruce-i răstignit,
unit e-atunci în toate
cu toți acei ce cred și au primit
/: În ei Hristosu-n moarte! :/

3. Doar crucea dusă ne unește sfânt,
trecând acum prin lume.
Credința-adevărată pe pământ
/: se-arată-n jertfă cum e! :/

4. Prin moarte-adevărată-n omul vechi
se-ajunge la-nviere,
c-un duh statomic, nou, cu noi urechi
/: și-a cerului putere! :/

5. Cei înviați deplin ei pot trăi
cu-adevărat cerește,
și Duhul Sfânt în ei El va rodi
/: un rod ceresc ce crește! :/

I: Cântările Harului volumul 17 nr. 94