Bunătatea Ta mă-ndeamnă astăzi să mă pocăiesc
Și îndepărtat de Tine nicio zi să mai trăiesc!
M-a-nviat din somnul morții glasul Tău de Dumnezeu,
Mâna Ta-mi deschise ochii să mă văd cât sunt de rău...

Nu sunt vrednic de-a Ta milă – nici măcar un rob să-Ți fiu...
Dar m-ai înfiat prin Duhul să-mi fii Tată și eu fiu.
Mi-ai ieșit cu dor ’nainte și pe pieptu-Ți am căzut...
Și mi-ai spus că-s fiu prin Jertfă și c-am fost de la-nceput!

Tată, Te iubesc din suflet că întâi Tu m-ai iubit –
Spre nevrednicul de mine cu-ndurare ai privit...
Și, gândindu-mă la Jertfă, îmi doresc a Te iubi
C-o iubire care crește necurmat în veșnicii...

Amin.