Copil iubit, de ce mai plângi
Cuprins de-ngrijorare?
Și mâinile ce ți le frângi,
Când Tatăl tău e mare?

Copil iubit, de ce disperi,
Gândind la ce-a fi mâine?
Când El e-Același azi și ieri
Și mâine va rămâne?

Copil iubit, de ce tu uiți
De grija Lui cea vie?
Când perii capului cei mulți,
Pe toți, pe toți ți-i știe?

Copil iubit, de ce aștepți
A omului iubire?
Când dragostea din slăvi cerești
Pe veci ți-e moștenire?

Copil iubit, iubit rămâi –
Perfect, ca-ntâia oară!
Păstrează-ți dragostea dintâi
Și n-o lăsa să moară!

Amin.