La Tine-mi ridic ochii,
Locașul Tău e-n ceruri,
Spre Tine-mi strigă glasul,
Să nu mă pierd aș vrea,
Prin Tine am lumină,
Cu Tine trec de neguri,
Pe urma Ta mi-e pasul,
Să te-ntâlnesc aș vrea.

La Tine-mi strig necazul,
Ce-aduce clătinare,
Căci vreau mereu statornic,
Pe calea Ta să fiu,
Chiar dacă mi-e obrazul,
Mereu plin de-ntristare,
Doar Tu îmi ești izvorul,
De viață în pustiu.

La Tine cu-nchinare,
Eu vin în orice vreme,
Să nu mă prindă noaptea,
În ațipirea grea,
Sub ea eu stau de veghe,
Căci nu vreau răsăritul,
Să-l pierd... nu vreau să treacă,
Să te-ntâlnesc aș vrea.

O Doamne... doar la Tine,
Eu vin cu-a mea povară,
Cu greul ce m-apasă,
Să îl ridici aș vrea,
În mâna Ta-i putere,
În ea-i eliberare,
În ea-i fiorul vieții,
Tu poartă-mă pe ea.

La Tine vin cu viața-mi,
Să-mi spun a mea durere,
Balsam de vindecare,
Să îl reverși doresc,
Sub norii de aramă,
Privesc numai spre Tine,
Căci norii și-a mea viață,
Doar Tu le stăpânești.

La Tine vin în grabă,
Și mă proștern la cruce,
Acolo văd lumina,
Ce-i drumspre infinit,
Acolo simt căldura,
Ce-aduce mângâiere,
Acolo-n orice clipă,
Mă simt eu fericit.
Amin