Aievea sunt,imi place sa le stiu in vis
ce azi se cheama infometare,
copii abandonati,batranii parasiti,
orfelinate sumbre,carciumi funerare.

E adevarat si as vrea in vis sa fie
tot ce blestem cazu ca o rusine.
E adevarat si parca o lunga tragedie
ne otraveste traiul,nadejdea de mai bine.

O carciuma eu vad in miez de noapte,
flacari verzi danseaza ca-n iad,
boabe de fosfor,albe,rascoapte
picura-n pahare,sfaraie si ard.

Pierdut in patimi,mut si-ntunecat,
robul Tau,Doamne,soarbe din pahar
otrava vicleana,alcoolul distilat
platit cu trudnice brate,chin si-amar.

Undeva il asteapta in miez de noapte
copiii infometati de tata si paine,
cu manutele fragede,curate,
se roaga pentru ziua cea de maine.

Dar la carciuma e-n toi veselia,
prin fum de tigara betivii injura,
femei pierdute isi fac meseria
si diavolul le toarna vorbe de hula.

In fiecare noapte iadul varsa jar
si carciuma,ca rasuflarea-i fierbinte,
spulbera scantei ca dintr-un amnar
si focul s-aprinde in minti ametite.

Imi place in vis sa le stiu:
carciuma murdara,taverna mormant...
Dar aici sunt toate:sticla cu rachiu,
flacarile verzi,iadul pe pamant.

Doar Tu,Iisuse,te mai rastignesti,
golgotele le mai colinzi prin lume,
ai mila de copiii Tai si le mai pune
un Tata Sfant si-o paine in rugaciune.