De-aici începe Viața de veci și Paradisul –
De ce tânjim spre-"odată", când le avem de-acum... ?
Căci ne-am născut din Soare, lăsând în urmă visul,
Și-n ochi nestins ne arde iubirea ca iaspisul –
Ne arde-n noi iubirea și nu se face scrum...

De ce râvnim un cântec din altă veșnicie
Și azi ni-i pleoapa tristă și sufletul tăcut,
De-aici când Domnul Însuși ne-a pus în armonie,
Să fim și noi o notă în Sfânta-I Simfonie... ?
De ce-am uitat Golgota ce cântul ne-a-nceput... ?

De ce-am uitat c-a noastră-i mai mult de-o biruință,
De-aici, din clipa asta, și nu de-atunci, de sus... ?
De ce fugim de slava cu chip de suferință
Și o purtăm cu-amaruri, așa ca pe-o sentință,
Când ea ne face una și-n Cruce cu Isus... ?

Amin.