Tu n-ai uitat nici astăzi s-aprinzi lumina-n zori...
Să tragi perdeaua bolții de neguri și fiori...
Să Te apleci spre mine, din somn să mă trezești...
Cu susurul din Duhul să-mi spui că mă iubești...

Tu n-ai uitat nici astăzi să-mbraci văzduhu-n cânt...
Să-mi amintești de Tine și fără de cuvânt...
Să știu din nou că vrednic ești Tu și c-al meu sens
E să mă-nchin... alături de-ntregul Univers... !

Tu n-ai uitat nici astăzi să îmi reverși culori
În curcubeu din lacrimi, în fluturi și în flori...
Să știu din nou, Părinte, că-n Tine vrednic sunt
De-o Dragoste Perfectă, în Noul Legământ... !

Tu n-ai uitat nici astăzi la mine iar să-mi vii...
Să-mi înnoiești făptura cu sfinte bucurii...
Și să uităm de clipe, pe veci îndrăgostiți,
La masa Cinei Tale, cu sfinții preaiubiți...

Și taine nevisate cu dor să îmi dezlegi,
Când frageda făptură în Dragoste-mi închegi...
Și tu să spui, Iubite... Eu să Te-ascult... Să tac...
Mai fermecat de Tine, din veac în orice veac...

Să-Ți sorb dulceața gurii... Și ochii să Ți-i sorb...
Să gust Înțelepciunea și-n veac să nu fiu orb...
Și ghemuit, Isuse, la Pieptul Tău suav,
Să-mi vindeci neiubirea... Să nu mai fiu bolnav... !

Să nu mai uit de Tine și nici de frații mei...
Să nu mai uit vreodată că Tu rămâi în ei...
Să nu mai uit vreodată că Tu rămâi în noi
Și ne-nvelești cu Tine, să nu rămânem goi... !

Tu n-ai uitat nici astăzi să ne cuprinzi cu dor...
Cu Brațele de Slavă, cu-al Duhului fior...
De Sfânta Bucurie învinși și-nlăcrimați,
Cu toții împreună... Iubiți și-mbrățișați...

Amin.