1. Cântatu-s-a pe-acest pământ,
în miez de noapte-odată,
cântarea îngerilor sfinţi,
cântarea minunată:
Pace-n lume şi-nvoire,
și dragoste frăţească...
Aşa suna în cer atunci
cântarea îngerească.

2. Dar omenirea s-a abătut
în învrăjbiri amare
și jalea ei mereu şi-a spus
pe-a harfelor cântare.
Războinicii n-au ascultat
de muzica cerească,
căci pentru ei sunat-a-n gol
cântarea îngerească...

3. O voi ce sunteţi apăsaţi
de-amar şi asuprire,
e timpu-acum să ascultaţi
a cântului vestire:
E vestea bună minunată
de har să vă vorbească.
Opriți-vă și admiraţi
cântarea îngerească.

4. Căci timpul s-a apropiat
când iarăşi o să vie
pe-acest pământ greu încercat
a Domnului Domnie.
Și Pacea Lui va triumfa
în lumea pământească
căci toţi atuncea vor cânta
cântarea îngerească.

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 260
Text prelucrare