1. Numai frunze... stă Duhul trist,
că viaţa-i fără rod.
Cugetul doarme în păcat
iar legământul e călcat
căci tu i-aduci neîncetat,
numai frunze și nici un rod!

2. Numai frunze... nu-i strâns un snop
de spicul plin cu cu rod.
Ai semănat neghină, spini,
ţi-e câmpul plin cu mărăcini
iar azi la seceră aduni,
numai frunze şi nici un rod!

3. Numai frunze... trecutul trist,
te-apasă că n-ai rod...
Pe drumul ce l-ai străbătut
și anii toţi câţi au trecut,
tu vezi că n-ai adus decât,
numai frunze şi nici un rod!

4. Numai frunze... tu, pe Isus,
cu viaţă fără rod,
cum vei putea, în Faţa Sa
să stai când El va judeca
și-n viaţa ta se va afla
numai frunze şi nici un rod!

5. Numai frunze... cât e de trist
să fii fără de rod!
Când Domnul viaţa Lui şi-a dat
ca să te scape de păcat,
cum poţi s-aduci neîncetat
numai frunze şi nici un rod?

6. Numai frunze... și Domnu-I trist
când vede că nu-i rod.
Te-a pus aici ca să rodeşti,
în lume să-L mărturiseşti
iar tu în schimb i-agoniseşti
numai frunze şi nici un rod!

7. O, Isuse, prin harul Tău
să crești în mine rod.
Spre bucuria Ta să fiu
când trec pe-al lumii-ntins pustiu,
Cuvântul Tău mai sus să-l ţiu
printr-o viaţă deplină-n rod!

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 269
Prelucrare integrală, numai titlul a rămas