La vreme, Domnul trimite înger de lumină
să-ţi picure pe gene clipiri suave, dulci...
Când oboseala zilei şi grija cea de mâine
întârzie odihna cu teamă de năluci.

La vreme, Domnul trimite binecuvântate ploi,
peste ogorul negru o bura tremurândă.
La vreme, e-o primavară în straie tot mai noi,
La vreme, mieii zburda şi ciocarlia cântă.

Nu te teme de valurile vieţii trecătoare,
în fiecare greu e-o pronie cerească,
Când Tatal Sfânt in mâna Sa te are,
nu-i vrabie să cadă,nici păr sa se clintească.

La vreme, Domnul tău te scoate la liman,
când marea se razbună şi se framăntă valul.
La vreme, se răceste şi lava din vulcan,
se linisteşte marea şi se arata malul.

De arde Cuvântul Său veşnicind iubire,
nu-i loc de-ngrijorare, nici cumpătul să-l pierzi.
Când Harul Său dă gândului tărie
de ziua cea de mâine să nu te-ngrijorezi.

De trimite Domnul pilda de-ntărire:
pasarea mănâncă, deşi n-a semănăt...
Crinii se-mbracă în haine tot mai fine,
e vremea să te bucuri...Ce dar minunat!